marți, 31 mai 2011

Capitolul 6 - ,,Surprize ''
Damon pov.
-Ce cauti tu aici ? am intrebat iritat.
-Eu am adus-o, Damon, spuse Stefan.
-Cum adica ? Cred ca nu a trecut mai mult de o saptamana de cand aproape am murit ca sa o prindem.
-Ai nevoie de mine, interveni Katerine
-Pe bune ? De ce ?
-Ti-am mai spus. Elena este in pericol.
-Si de ce ai vrea tu sa ma ajuti ? zise Elena
-Pentru ca daca te gaseste, nu o sa mori numai tu. Voi muri si eu.
-Klaus ? am intrebat eu nervos.
-Da. Si stiti bine ca aveti nevoie de mine. Sunt singura de aici care il cunoaste.
-In regula. Sa presupunem ca te lasam sa ne ajuti, am spus dandu-mi ochii peste cap, cum ai scapat ?
-Eu am scos-o de acolo, zise Stefan.
-Cum ?
-Cu ajutorul meu.

Elena pov.

-Elijah, am spus eu speriata.
-Parca te omarasem, zise Damon confuz.
-Parca.
-Este un original. Nu il poti omora cu una cu doua, interveni Katerine amuzata.
-De ce as avea incredere in tine, l-am intrebat eu pe Elijah.
-Pentru ca eu vreau sa ma razbun pe Klaus.Preiei tu in seara asta, Katerina, spuse si apoi disparu.
-Ce ai vrut sa spui cu o alegere din trecut ?
-Eu si Katerine ne-am impacat.
-Ce frumos, spuse Damon ironic.
-Eu merg acasa, sunt obosita.
-Vin cu tine, imi zise Damon.
Am ajuns la mine. Am mers cat de incet am putut ca sa nu ma auda Jeremy sau Jenna. Nu voiam inca sa stie de mine si Damon.
-Nu imi vine sa cred. Ce intorsatura de situatie, am zis eu.
-Stiu, dar o sa fie totul bine. O sa vezi, imi spuse el si apoi ma saruta.
Ma simteam atat de bine in bratele lui. Simteam ca daca il am nu mai am nevoie de nimic. Daca am putea sa fim numai noi doi.
Ma saruta din ce in ce mai pasional, iar apoi ma aseza pe pat in timp ce ii desfaceam nasturii camasii. Simteam ca il vreau, chiar acum. Mangaierile lui erau asa placute. L-am tras si mai aproape de mine:
-Esti sigura ? ma intreba el
-De cand esti tu asa grijuliu ? l-am tachinat eu.
-De cand nu stiu sa-mi mai traiesc viata fara tine.
-Sunt foarte sigura, am spus eu sarutandu-l.
Mainile lui ma mangaiau peste tot, facandu-ma sa tremur. Am fost dominati de placere ore intregi, pana cand am adormit imbratisati.

Am pus un capitol putin mai lung. Mai ales pentru Miri care daca m-a rugat, nu am putut sa o refuz :) Sper sa va placa:d
x.o.x.o

luni, 30 mai 2011

Capitolul 5 - Alegeri


Damon pov.

 -Poftim ? am spus mirat.
 -Damon...in seara aia luasem verbina.Imi amintesc tot. Cand mi-ai spus ca ma iubesti, cum ai plans in fata mea. De asta am...plans.
 -De ce nu ai zis nimic ?
 -Nu am vrut sa crezi ca sunt ca ea...nu stiam daca voi putea sa aleg intre tine si Stefan, dar cand am vazut ca te pierd am stiut ca esti singurul fara care nu pot trai.
 -Tu nu vei fi niciodata cum e Katerine. Tu esti...buna si blanda. Esti tot ce nu e ea.
 -Te iubesc, Damon !
 -Si eu te iubesc ! am spus luand-o in brate si sarutand-o.
 -Trebuie sa vorbesc cu Stefan, spuse ea.
 -Stiu, dar vreau sa merg cu tine.
 -Bine.

Elena pov.

Nu imi vine sa cred. Ma simt asa de bine cand sunt cu el. Am ajuns la el, iar cand am intrat, Stefan era in sufragerie.
 -Stefan, trebuie sa vorbim !
 -Stiu, stiam ca veti veni, a spus el punand accent pe cuvantul ,,veti''.
 -Iarta-ma pentru tot, dar asta este ceea ce vreau...ceea ce am nevoie.
 -Nu...nu inteleg cum de acum cateva saptamani il urai, iar acum, subit, il iubesti ?
M-am simtit  vinovata cand a spus asta. Nu l-am urat, doar ca nu puteam sa nu fiu extrem de suparata pentru ca aproape imi omorase fratele. Ma simt vinovata si pentru ca il parasesc. L-am iubit, doar ca intre mine si Damon este o atractie pe care ,cat de mult as vrea  , nu o pot evita.
  -Ei, ce sa faci. Nu toate ies asa cum vrei, interveni Damon cu o urma de ironie in voce
  -Parca iti luasei adio.
  - Parca te asteptai sa vin.
  -Terminati !
  -Nu iti face griji. Nu voi interveni intre tine si Elena. Acum chiar nu mai am nici un motiv.
  -Cum asa ? spuse Damon amuzat.
  -Sa spunem doar ca am facut si eu o alegere pe care am evitat-o in trecut.
  -Mai exact ?
In acel moment am auzit niste pasi:
  -Buna Damon, zise Katerine.
Capitolul 4 - Nu ma lasa
Elena pov.
-Cum adica ? De ce pleaca ?
-E mai bine asa, Elena.
-Poftim ? Tu i-ai zis sa place ?
-Nu ai nevoie de toate problemele pe care ti le provoca.
-Nu, am nevoie de el.Cum ai putut sa faci asta ? Trebuie sa ma duc dupa el. Sa nu cumva sa incerci sa ma opresti !

Doamne, trebuie sa il gasesc. Unde sa il caut. Am plecat la Grill. Poate e acolo si bea.M-am urcat in masina si am plecat. Cand am ajuns el tomai iesea. Am coborat din masina si m-am dus spre el.
Damon pov.
Am intrat la Grill sa beau ceva. Am baut vreo 3 shot-uri de wiskey si am iesit, dar cand sa ma urc in masina am vazut pe cineva alergand spre mine, iar cand am auzit-o strigandu-ma mi-am dat seama ca venise dupa mine...dar de ce ?
-Damon ! Stai ! striga si apoi sari in bratele mele.
-Elena, de ce ai venit ?
-Nu poti pleca, nu ma poti lasa.
-Asa e cel mai bine. Eu voi fi departe, iar tu vei fi fericita cu Stefan. Mereu va fi Stefan.
Cand am spus asta a tresarit. Am apucat-o de barbie si am fortat-o sa ma priveasca.:
- Adio, i-am soptit si apoi m-am indreptat spre masina.
-Damon, nu pleca asa. Nu ma poti lasa asa.
-Tu il iubesti pe Stefan, Elena ! am spus eu ridicand tonul
- Te iubesc pe tine ! a tipat ea
Nu imi venea sa cred ce tocmai a zis.M-am intors, m-ai uitat mirat la ea pret de cateva secunde si apoi am fugit spre ea si am sarutat-o. Buzele ei erau atat de dulci. In sfarsit o aveam.
-Si eu te iubesc, Elena
-Stiu, mi-ai spus in seara aia.

duminică, 29 mai 2011

Capitolul 3 - Adio in loc de la revedere

Elena pov.

-Stefan ! am zis rupand imbratisarea.
-Ce sa intamplat ? Ce a patit ?
-Nimic. E coplesita de problemele din ultimul timp .A inceput sa planga, iar eu o consolam, pentru ca Superman nu era aici.
-Haide, te conduc acasa, imi zise Stefan bland.
-Nu vreau. Am nevoie sa fiu singura...o perioada.
Ma simt vinovata pentru ca l-am mintit pe Stefan. Nu vreau sa fiu singura, vreau sa stau cu Damon. M-a ajutat atat de mult inbratisarea lui. Ceea ce nu stie este ca el e acum problema mea. Cand mi-am amintit momentul in care plangea in fata mea pentru ca nu ma poate avea m-a bufnit plansul. As vreau sa stie adevarul, insa daca ar trebui sa aleg intre el si Stefan nu stiu ce as face. Nu stiu daca m-as simti mai bine sau mai rau ca acum.
Cateva zile am stat in casa. A mai trecut Stefan sa vada ce fac, insa a plecat repede, vazand ca nu vreau pe nimeni langa mine.

Damon pov.

-Ce s-a intamplat de fapt cu tine si Elena ?
-,,De fapt ?'' Ti-am mai spus odata. Si daca ar fi fost mai mult ce ? Nu te-ai obisnuit inca cu ideea de a imparti aceasi fata, fratioare ? Sau iti este frica ca de data asta eu castig ?
Cand am spus ultima propozitie, Stefan a incercat sa ma atace, insa am trecut cu aceiasi viteza in partea cealalta a camerei.
-Nu fi fraier, Stefan ! Asta se va intampla numai daca ea vrea, i-am spus eu calm si putin amuzat.
-Elena ti-a spus clar ca nu te iubeste. Vreau sa pleci de aici si sa nu te mai intorci.
- Si ce vei face daca va veni Klaus dupa ea ?
- O voi salva cu pretul vietii.
-Ce romantic ! Si cu ce ajuta asta daca tu mori si ea este inca e in pericol ? Bine Stefan, dar nu plec pentru tine. Plec pentru ea, pentru ca o iubesc. Nu stiu cat de mult o iubesti tu daca alegi sa o ti pentru tine mai mult decat sa o protejezi. Adio fratioare !

Am urcat in camera ca sa imi iau cateva lucruri. Nu aveam nevoie de prea multe. Voi iesi pe fereastra, pentru ca am de gand ca acel ,,adio'' sa fie adevarat. Nu voiam sa il mai vad in viata mea.

Elena pov.

Stateam in pat cand am auzit ceva la geam. Am luat tarusul pe care mi-l pusese Stefan sub perna si m-am intreptat spre fereastra, dar cand am deschis-o l-am vazut pe Damon. A intrat in camera, asezandu-se pe pervaz.
-Damon, ce faci aici ?
-Am venit sa imi cer scuze.
- Pentru ce ?
-Pentru toate greutatile pe care ti le-am facut de cand ne-am cunoscut...pentru tot.
-Damon, ce e cu tine ?
-Nimic, simteam doar nevoia sa iti spun asta. Iarta-ma Elena. Nu meritai nimic din toate astea.
Avea o privire atat de trista incat nu am putut rezista tentatiei de a-l imbratisa. Ne-am asezat amandoi in pat. Eram imbratisati si ne tineam de mana.Am stat asa cateva ore. Ma simteam asa de bine, insa totul s-a terminat cand l-am vazut pe Stefan intrand in camera si uitanduse la noi.
-Elena, trebuie sa plec. Am venit doar sa imi iau la revedere, ii spuse lui Stefan, iar apoi disparu.
-Ce a vrut sa zica prin la revedere ?
-Damon va pleca din oras.
-Si cand se intoarce ?
Stefan dadu din cap in semn de negare si spuse aproape in soapta:
-Nu se va mai intoarce.

vineri, 27 mai 2011

Capitolul 2 - Suferinta ? Dar pentru ce ?

Elena pov.

Am parcat masina in fata casei lor. Am sunat , iar in cateva secunde Damon deja imi deschisese usa. Avea camasa desfacuta , astfel i se vedea foarte bine corpul bine facut.

- Stefan ?

-Stef e la vanatoare. De ce, eu nu sunt destul de bun pentru tine ?

M-am uitat urat la el si am intrat. Sper ca Stefan sa vina repede, nu vreau sa fac vreo prostie.

-Cum te mai simti ? ma intreba el parand sincer ingrijorat

-Nu mai conteaza. Cu toate problemele din ultimul timp asta conteaza cel mai putin.

-Elena, poti vorbi cu mine, e ok, spuse el luandu-ma de mana.

-Cred ca e mai bine sa plec. Il voi suna pe Stefan mai tarziu, am zis eu evitandu-i privirea si plecand in graba.

Damon pov.

De ce se comporta asa ciudat ? De obicei nu reactioneaza asa. Cateodata, chiar ea imi zice ca suntem suficient de apropiati incat sa vorbim despre astfel de lucruri.

Mi-am luat geaca si am iesit dupa ea.Am mers cu atata viteza incat nici nu a apucat sa se urce in masina.

-Elena, stai !

-Lasa-ma Damon !Imi spuse fara ca macar sa se uite la mine..

Asta m-a cam enervat. Am prins-o de mana si am fortat-o sa ma priveasca. Nu imi vine sa cred...plange. Cred ca de asta a plecat asa repede. Am luat-o in brate, iar ea a facut acelasi lucru, lasand lacrimile sa cada pe camasa mea.Cand Elena se mai linistise am auzit o voce care nu era tocmai binevenita :

-Ce se intampla ? spuse Stefan

Secretul

Capitolul 1 - Amintiri si remuscari

Damon pov.

Nu imi puteam lua gandul de la ce se intamplase aseara.Ar fi trebuit sa fiu orgolios, sa ascund tot ce simt pentru ea. Sa fiu acel Damon care incalca mereu regulile, care pretinde ca nu ii pasa de nimic, care nu e suparat...

flashback:
-Ce crezi cã mai fac?
-Cred cã esti rãnit.
-N-as putea fi rãnit, Elena.
-Nu, doar nu recunosti cã nu poti fi rãnit.Devii nervos si ascunzi asta,iar apoi faci ceva prostesc.


-Multumesc.Fiindcã... ai grijã de noi.De mine.
-Ãsta sunt eu,garda ta de corp de încredere.Calm si în crizã.
-Ai bãut?si esti supãrat, nu-i o combinatie bunã.
-Nu, nu-s supãrat. Supãrarea e o stare de spirit a celora cãrora le pasã.
-Haide Damon. Este o minciuna. Iti pasa.

final flashback

.

Nu sunt uman, imi place sa ucid, imi place sa ma distrez, dar nu mai fac asta. De ce de data asta nu incalc regulile sau de ce nu am luat-o pur si simplu si am plecat cu ea ? De ce i-am mai dat medalionul ? Putea sa fie a mea pentru totdeauna, insa eu am ales sa nu fiu egoist. Nici macar nu isi va mai aminti clipa in care i-am spus ,,Te iubesc''. Oare cum o voi privi maine. Cum voi putea opri aceste ganduri si sa ma port in ,,stilul lui Damon (by Stefan) ?!

Elena pov.

Nu imi vine sa cred cu cata viteza a iesit din camera mea. Cat timp a vorbit nu am putut spune nimic pentru ca eram prea socata, iar la sfarsit a fost prea rapit pentru a-l putea opri. Doamne, cand mi-a spus ca ma iubeste m-am simtit atat de bine incat acum ma urasc. Cum am putut sa ma indragostesc de amandoi. Sunt exact ca ea. Damon a avut dreptate in seara aia.

flashback

-Multumesc cã ai fost sincer cu mine.si cât priveste rãspunsul la întrebarea ta privind prietenia noastrã...e da.M-ai pierdut pentru totdeauna.
-Stiai asta deja, nu-i asa? Azi m-ai folosit.
-Stiai lucruri despre Katherine pe care trebuia sã le aflu.
-Credeam cã prietenii nu-si manipuleazã prietenii.
-Tu si Katherine nu vã asemãnati doar la înfãtisare, aveti mult mai multe în comun.

final flashback

Nu imi vine sa cred ca eu m-am indragostit de amandoi. Il iubesc mult pe Stefan, dar simt acelas lucru si pentru Damon. Cand l-am vazut plangand in fata mea nu mi-a venit sa cred ca acela e Damon. Trebuie sa ascund asta. Nu trebuie sa ii arat ca tin la el. Nici el si nici Stefan nu trebuie sa afle. Oare cum voi putea sa il privesc maine si sa ma port ca si cum nu s-a intamplat nimic ?!