luni, 2 septembrie 2013

Capitolul 7 - Love is for free, right ?


  Se spune ca in viata nimic nu e pe gratis, dar a cerut cineva vreodata bani pe dragoste ? Nu a fost data la vanzare...nici macar la inchiriat.
Dar niciodata nu a avut o placuta pe ea pe care sa scrie,,for free''.Nici macar metaforic...


                               ....................................................................


  Trecusera trei saptamani de cand se intorsesera din excursie si se mutase la el.Totul pentru Lydia era de neimaginat. Nu isi amintise sa se fi simtit viata atat de naturala in toata viata ei...dar viata ei acum e alaturi de el.

  - Lydia ?
  - Da ?
  - Ma inchizi si pe mine la camasa? chestiile astea parca sunt facute din metal
  - Mama ta stie ce copil are ?
  - Ma crezi sau nu, in ochii parintilor mei voi fi mereu un bebelus
  - Ty !
  - Ce? te las sa ma contrazici pe drumul de intoarcere
  - Ty !
  - Ok, nu mai zic nimic



  Deodata, in ochii ei se putea citi ingrijorarea, dar nodul pe care il inghiti arata ca era chiar speriata

  - Hei, ce s-a intamplat ?
  - Eu te iubesc, asa ca ei nici nu au voie sa nu te adore

  Un zambet larg ii cuprinse fata.

  - Te iubesc, Ty !
  - Si eu te iubesc !



                                   ..............................................................


  Cat de plictisitor ar fi sa nu ai pentru ce lupta ? Cum ar fi sa stii ca daca mergi la scoala iei numai 10,facultatea la care vrei sa dai are portile deschise, iar la munca nu ai de ce sa mergi pentru ca nu ai avea pe unde sa mai pui banii ?
Dar stiti ce e cel mai nemotivat lucru care ti se poate intampla ? Sa stii ca te trezesti in fiecare dimineata si nu ai de ce sa iubesti.
Ei bine, stiti cum e. Ce nu stii nu te poate ranii

                                   ..............................................................

  A coborat cu grija din masina lui Ty. Era genul de persoana careia nu ii pasa daca ceilalti au o parere buna sau mai putin buna despre ea, dar acum,mergand cu el la brat, se simtea de parca tot ce e in jurul lui conta.

   Intrara intr-o curte amenajata intr-un stil modern, insa nu exagerat. Putea spune acelasi lucru si despre casa. Desi se putea vedea de afara ca avea 2 etaje, era decorata cu gust. In fata lor aparu o femeie cam de un metru saizeci si cinci, satena cu ochii albastrii. Era foarte incantata ca il vede pe Ty, asa ca Lydia a dedus ca e mama lui.

  - Ty ! Scumpule,ce bine arati. Cine este aceasta domnisoara draguta ?

  - Mama, tata, aceasta este Lydia, iubita mea.
  - Imi pare bine, draga mea. Eu sunt Julia

  Deodata, Lydia simti o prezenta noua in spatele ei. Cand se intoarse, vazu un om pana in 50 de ani, dar care parea ca se mentine foarte bine.

  - Sunt Jason, tatal lui Tylor. Ma bucur sa te cunosc
  - Lydia, si mie imi pare bine.
  - Ty, dragule, Marina a trecut prin vizita. Am invitat-o la cina. Sper ca nu te superi
  - E ok, mama, poti invita pe cine vrei. E casa ta.
  - Haideti la masa, copii.

  Cina a decurs normal. Toti s-au purtat frumos cu ea, dar ii se parea ceva ciudat la cealalta invitata.
 
  - Sa va ajut cu vasele.
  - Nu e nevoie, draga.
  - Insist. Macar sa le duceti la bucatarie.
  - Ok, dar, te rog, spune-mi Julia.

  Lydia o vazu pe Marina intrand cu bratele pline de vase


  - Stai sa te ajut.
  - Multumesc....Deci...tu esti noua cucerire a lui Ty

  Nu era o intrebare. Era o afirmatie


  - Sunt prietena lui Ty.
  - Normal ca esti. Doar nu e atat de prost sa stea unde se aduna responsabilitati
  - Scuza-ma ?
  - Da, probabil ca toti sunt prea draguti sa iti zica ca sunt fosta lui ,,prietena'', asa cum ii spui tu, dar crede-ma,pentru el nu exista cuvantul ala.
  - Oamenii se schimba. Te pot asigura ca atunci cand e cu mine nu fuge de absolut nimic.
  - Esti atat de naiva.
  - Nu imi pasa ce crezi despre mine, dar eu nu incerc sa iti schimb parerile, asa ca nici tu nu incerca sa mi-o schimbi pe a mea fata de Ty.
Lydia se intoarse cu spate, gata sa plece de langa acea persoana, dar se opri brusc:

  - Ce ai vrut sa spui prin responsabilitati ?
  - A ! Sunt prea draguti ca sa iti spuna si ca o sa am un copil cu el.


  Lydia simti ca trebuie sa iasa de acolo. Acele informatii erau prea mult pentru ea.

  - Ty,am primit un telefon de la Caroline. Trebuie sa plec imediat. Iti promit ca voi fi acasa cand ajungi tu.
  - Vin cu tine. 
  - Nu. E ceva intre fete, dar chiar nu suporta amanare.O sa iau un taxi. Te rog. Ne vedem acasa si iti explic.
  - Ok, ai grija. Te iubesc.

  Sa intrins si a sarutat-o timp in care Lydia isi tinu respiratia


-Si eu te iubesc, reusi sa zica

  Aerul rece o izbii cu putere, dar nici macar nu simtii

 - Macar unul din noi vorbeste serios, isi spuse in timp ce lacrimile ii invadara fata



Dupa ce a mai stat 2 ore cu parintii lui, Ty s-a hotarat sa mearga acasa.Ii s-a parut cam ciudat felul in care a plecat Lydia, dar era sigur ca avea o motivatie

  - Lydia ?

  A intrat in casa si a vazut ca nu e nimeni. Ceva era ciudat. Intra in dormitor si vazu ca lipsesc lucruri. Deschise disperat usile sifonierului. Lucrurile ei nu erau acolo.
A iesit din apartament, in speranta ca o va gasi afara, dar nici acolo nu era.

                           ........................................................................

           E bine sa ai o motivatie in viata. Dar care e scopul unei minciuni ? Pentru ca orice are o motivatie, corect ? Dar asta nu inseamna ca e si corecta !







vineri, 2 august 2013

Capitolul 16 – Real reason – Real thruth


Damon pov.

-       C…ce ? de unde naiba stie ? E imposibil...
-       Damon, raspunde-mi la nenorocita asta de intrebare, se rasti ea
-       Ce importanta are ?
-       Exact, ce importanta are de nu mi-ai spus ?

Elena pov.

Il vad cum isi sprijina capul de volan, apoi se ridica brusc, porneste motorul si incepe sa conduca ca un nebun.



-       Coboara din masina ! Elena, coboara din masina sau te scot eu.
-       Ce cautam aici, Damon. Nu vreau sa fiu aici, te rog.
-       Noi ne-am consocut putin la o distanta de 5 minute de aici, incepu el. Accidentul a fost la 5 minute de locul acela…
-       Damon, nu in…
-       Ce e asa greu, Elena, se rasti el. Eu am mai ramas acolo dupa ce ai plecat, lenevind pe sosea.Am auzit accidentul, tipa el. Am stat aici si sa fiu al naibii daca am facut ceva. Puteam sa ajung acolo inaintea lui Stefan. As fi putut sa iti salvez parintii si nu am facut-o.





-       Damon…
-       Si atunci de ce sa iti zic de prima noasta intalnire ? Ca sa iti spun in fata ca practic eu am privit cum tu iti pierzi parintii ? De ce ?...
-       Damon, stiai ca era masina in care eram eu ?
-       NU. Daca stiam as fi venit acolo intr-o clipa…
-       Eu stiu ca nu mai esti aceea persoana, stiu ca ma iubesti si ca ai face orice pentru mine...

M-am apropiat de el, dar cand sa il sarut simt cum ii vibreaza telefonul.

Damon pov.

-       Alo ?
-       Porumbeilor, vom pierde avionul, si nu ca ar fi vreo problema sa il vrajesc putin pe baiatul de la receptie, care e super hot, dar stii ca il iubesc pe fratele tau
-       Kathrine...eu

Am simtit cum Elena imi ia telefonul din mana
 
-       Venim si noi imediat. Am avut putina treaba.

  - Inca mai vrei sa mergi cu mine ? intreb eu mirat

-       Normal ca vreau. Damon , nu conteaza cine ai fost si cine am fost. Conteaza cine suntem acum si suntem impreuna.
-       Te iubesc, Elena, mi-am lipit buzele de ale ei intr-un sarut pe care nu cred ca l-am simtit vreodata mai intens
-       Si eu, Damon, dar ar fi cazul sa mergem. NU vreau ca fratele tau sa fie inselat cu baiatul de la receptie

Am inceput sa radem amandoi si ne-am urcat in masina


Stefan pov.



-       Lasa iubito, putem merge doar noi doi in Paris, ii spun eu lui Katherine, luand-o in brate
-       Si noi sa pierdem toata distractia, fratioare ?
-       Era si cazul, o aud pe Katherine, care aproape isi pierduse rabdarea
-       Hmmm, chiar e dragut baiatul de la receptie, zise Elena
-       Da, am vazut o stewardeza superba pe undeva pe aici
-       Ba nu ! o aud pe Elena iritata

Se lasa o tacere totala si dupa cateva secunde am bufnit toti in ras

-       Avionul cu destinatia Mystic Falls – Paris decoleaza in 30 de minute.
-       Mergem in Pariiis


  

vineri, 22 martie 2013


People who do terrible things are just terrible people - Caroline
Why don't you find someone less terrible you can relate to? - Klaus



God. Scena asta m-a socat. Hello, guys. Sorry pentru intarziere:D:D:D


Capitolul 15 : Ai grija ce iti doresti !!!

Elena pov:

Am parcat masina in fata casei si am ramas contempland cateva minute. Oare cum ar fi fost sa il fi cunoscut pe Damon primul?
Oare cum ar fi fost viata mea daca nu l-as fi intalnit pe Stefan in prima zi de scoala ? Daca l-as fi intalnit pe Damon la cimitir ?
Nu ma intelegeti gresit. Nu regret ca l-am cunoscut pe Stefan. M-a ajutat sa trec peste moartea parintilor mei mai usor. Pana la urma, m-a ajutat sa il cunosc pe Damon.
Nu am mai lasat aceste ganduri sa imi invadeze mintea.Am intrat in casa, am facut un dus si m-am culcat. Maine merg la Paris !


...A doua zi...5:30...

Opresc alarma si ma duc sa fac un dus. Dupa ce imi aleg tinuta, ma indrept catre oglinda sa ma machez. Ma uit la data pe care o indica radio-ul: 15.08.2009. E probabil stricat.
Cobor scarile si o vad pe matusa Jenna bandu-si cafeaua
 
  - Elena ? De ce te-ai trezit asa devreme ? Scoala incepe la 10...atunci e deschiderea, nu ?

  - Poftim ? Scoala ? Jenna, azi plec cu Damon in Paris. Ma ia la 7...
  - Ce Paris ? Si cine e Damon ? Elena, esti bine ?
  - Nu iti amintesti ?
  - Sa imi amintesc ce ? Elena, uite...stiu ca moartea parintilor tai te-a afectat rau. Pe toti ne-a afectat. Dar trebuie sa te pastrezi cu picioarele pe pamant
  - Matusa, trebuie sa plec
  - Elena, stai !

Ce naiba se intampla ? Si de ce e masina asta in fata casei ? Era praf dupa ce am lovit un vampir cu ea...Damon m-a salvat...
Oo doamne ! Damon, Stefan ! Ei nu exista in viata mea ! ce naiba se intampla ?

Am urcat in masina si am plecat spre pensiune:

  -Damon, Stefan, am tipat eu intrand ca focul in pensiune
  - Ma scuzati, cautati pe cineva ?
  - Zach ? Tu esti unchiul lui Damon si al lui Stefan ?
  - Cine esti ? Si de unde ii stii pe…
  - Nu conteaza...uitati...ma scuzati, trebuie sa plec.

Trebuie sa merg la scoala. Trebuie sa il gasesc pe Stefan. Trebuie sa fie acolo.


Cand am ajuns acolo, toata lumea era ingrijorata pentru mine. Toata ziua am fost asaltata cu intrebari de genul: Cum esti ? Sigur esti bine ?
Nu eram, dar din alte motive. Unde pot fi ? Ah, Damon. L-am cunoscut prima oara la cimitir. Se pare ca monologul meu interior de aseara a avut un efect major asupra realitatii.
Deci nici Damon nu este la cimitir. Dar trebuie sa incerc.

 Am ajuns acolo si am realizat ca aveam jurnalul la mine. M-am asezat langa mormant si am inceput sa scriu ce s-a intamplat azi. Deodata, o ceata s-a lasat in jurul meu:
 
  - Damon ? Damon, tu esti ?
  - Ma tii minte ? Dar cum ?



Imediat, am sarit la gatul lui si l-am sarutat

  - Doamne, Damon. M-am speriat. Credeam ca nu o sa te mai vad vreodata !
  - Dar cum de iti amintesti ? Te-am facut sa uiti.
  - Poftim ? De ce ai facut asta ?
  - Pai abia te cunoscusem...si nu voiam sa stie lumea ca sunt in oras si...
  - Stai, despre ce vorbesti ? Damon, trebuia sa mergem cu Stefan si Katherine in Paris
  - Katherine ? Traieste ?
  - O doamne. Nu se poate. simteam cum lacrimile imi inunda fata.Il vad pe Damon cum se apropie de mine
  - Elena...ce se intampla ?
  - O sa ti se para ciudat ce o sa auzi, dar iti jur, nu te mint.
  - Te cred. Spune !

 .........

   - Lasa-ma sa recapitulez. Tu imi spui ca ai fost cu fratele meu, de care erai indragostita, ati aflat ca iubita mea, Katherine este in viata. Eu m-am indragostit de tine, Stefan de Katherine, iar noi urma sa pelcam intr-o exxcursie a fericirii in orasul dragostei si totul era doar curcubee si unicorni ?
   - Dap, asta iti zic. Stai putin. La ce te-ai referit mai devreme prin ,,M-ai facut sa uit'' ?


Il vad cu se aproprie de mine si imi spune sa imi amintesc. Brusc, amintirile imi invadeaza mintea:

  - Katherine !
  - Nu. Um...sunt...sunt Elena.
  - Oh. Tu...Tu doar arati...Imi cer scuze. Tu doar imi amintesti de cineva. Sunt Damon
  - Nu vreau sa fiu nepoliticoasa, Damon, dar e cam ciudat ca esti aici, in mijlocul nimicului
  - Uite cine vorbeste. Spui asta chiar despre tine.
  - Este Mystic Falls. Nimic rau nu se intampla aici...M-am cam certat cu prietenul meu
  - Despre ce ? Daca pot intreba.
  - Viata, viitor. A cam facut toate palnurile
  - Si tu nu vrei ?
  - Nu stiu ce vreau.
  - Asta nu e adevarat. Tu vrei ce vrea toata lumea.
  - Ce ? Strain misterios care are toate raspunsurile
  - Sa spunem ca am fost prin preajma ceva timp. Am invatat cateva lucruri
  - Deci, Damon. Spune-mi ! Ce este ceea ce vreau ?
  - Vrei o dragoste care sa te consume. Vrei pasiune si aventura si chiar si putin pericol.
  - Deci, tu ce vrei ?
  - Acestia sunt parintii mei 
  - Vreau ca tu sa obtii tot ceea ce cauti. Dar acum as vrea sa uiti ce s-a intamplat. Nu vreau ca lumea sa stie ca sunt in oras, inca !




    
  Just give me a reason / Just a little bit’s enough / Just a second we’re not broken / Just bent / And we can learn to love again

  Versurile melodiei de la Pink m-au facut sa tresar. PFIU.A fost doar un vis. M-am trezit, mi-am facut dus si bagajul si doamne-ajuta, calendarul era bun.

Am iesit pe usa si am urcat in masina lui Damon, care ma astepta in fata casei.


 Damon pov.

O vad pe Elena cum iese din casa. Sper ca s-a odihnit bine, pentru ca va fi o zi incarcata si plina de distractie.
Era un pic posomorata. Probabil somnoroasa.

  - Neata, iubito, ii spun eu sarutand-o. Partea ciudata este ca nu imi raspunde
  - Neata
  - S-a intamplat ceva ?
  - Damon, de ce nu mi-ai spus ca tu m-ai intalnit primul ? De ce nu mi-ai spus ca ne-am intalnit inainte de accidentul parintilor mei ?


  

Nu vreau sa par narcisista, dar iubesc capitolul asta. Am ales acest subiect pentru a arata recunostinta mea pentru Stefan. In primul rand. Eu sunt fan Delena, dar asta nu inseamna ca nu apreciez ceea ce a facut Stefan pentru ea. A fost langa ea cand a avut nevoie si am vrut sa relatez faptul ca sunt multumita ca lucrurile s-au intamplat asa cum ar fi trebuit.
Nu l-am ales pe Damon pentru ca arata bine ( si arata ) sau pentru sarmul lui ( si are sarm) ci pentru ca eu chiar am simtit aceea chimie, aceea iubire, pe care nici bunatatea lui Stefan nu a putut sa o invinga.
 Dar chiar sper ca si el sa fie fericit...Poate chiar cu Katherine.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Capitolul 6 - Nimic nu a iesit cum am vrut, dar a iesit asa cum trebuie !


Capitolul 6

Lydia pov.
 
 Il vad pe Ty ca vine spre mine:
 - Lydia, putem vorbi putin ?
 - Sigur. Ce e ?
 - Caroline mi-a zis ca te impiedicasei de ceva ieri.
 - Da.
 - Si cum este ?
 - Ce ?
 - Piciorul tau. Ai spus ca te doare.
 - Aa. E bine, multumesc. Cred ca doar mi l-am luxat. Ma mai doare putin dar o sa imi treaca

 I-am zambit si am dat sa plec la mine in camera sa ma pregatesc cand i-am auzit vocea care m-a socat:

 - Minti.
 - Poftim ?
 - Ma minti si nu inteleg de ce.
 - Nu inteleg. La ce te referi ?
 - In primul rand uiti ca eu te-am luat din padure si am fost foarte atent la ce era in jurul tau. Crede-ma, nu era nici un lemn mai mare sau vreo buturuga.
 - Si in al doilea rand ? ii spun eu incercand sa par amuzata de ce zice
 - Cand te-am dus la tine in camera eu am fost acela care te-a schimbat, nu fetele.
 - Cum adica tu m-ai schimbat ?
 - Vezi ca schimbi subiectul.
 - Ty, las-o balta. Trebuie sa ma duc sa ma pregatesc.

 Am vrut sa trec pe langa el dar m-a prins de brat :

 - Ce e cu tine, Lydia ? Nu sunt agent sub acoperire. Imi poti spune.
 - Orice ar fi, e treaba mea
 - A da ? Dar nu a fost si treaba mea cand am venit si te-am luat de acolo .
 - Pai poate trebuia sa ma lasi acolo

 Cand a auzit asta s-a incruntat. Am trecut repede pe langa el si am intrat in camera.

 
  

Flashback

 - Lydia, ai mai slabit. Cam mult. Te simti bine ? imi spuse Caroline ingrijorata
 - Da, sunt bine, doar ca nu am mancat prea mult
 - Am cam ramas fara lemne, am duc sa il rog pe Jake sa mai aduca.
 - Nu, lasa. Ma duc eu
 - Singura ?
 - Da...am nevoie de o plimbare
 - Ok, striga daca e ceva si ia telefonul cu tine
 - E in buzunar

Doamne, ce intuneric e in padurea asta. Caut leme mai repede si plec de aici. Ma simt cam slabita, ma ia ameteala si...cad.Vreau sa ma ridic, dar imi simt corpul greu si...cred ca m-am ranit la mana. La dracu cu crengile astea. Imi scot incet telefonul si o sun pe Caroline:

- Lydia, ai gasit lemne ?
- Caroline, m-am impiedicat de un lemn si m-am ranit la mana...cred ca mi-am luxat piciorul.
- God, stai acolo. Ii chem pe baieti acum.

End flashback

Ty pov.

 Ce naiba e cu ea. Era clar ca lesinase. Era foarte ametita cand am luat-o de acolo. Inteleg ca ii place sa tina garda sus in preaja mea,dar eu am luat-o de acolo. O sa descopar eu ce e cu ea.
Am coborat la parter si l-am vazut pe Josh.

 - Hei, a inceput sa ploua. Noi mergem sa luam niste sticks-uri ceva si venim sa ne uitam la un film. Vii ?
 - Nu am chef. Scuze
 - S-a intamplat ceva ?
 - Nu. Nimic
 - Auzi ?
 - Ce e ? ma uit la el mirat
 - Stii cumva ? Lydia ma palce sau ceva ? Chiar e super tipa (imi venea sa ii dau un pumn in fata)
 - Eu si Lydia nu suntem in relatii prea bune. Daca vrei sa afli du-te si intreab-o
 - Ok

M-am dus in camera, am scos o tigara din geaca si m-am dus la geam. Am nevoie de aer.Deodata vad ca usa camerei mele se deschide. Credeam ca au plecat toti. O vad pe Lydia stand in fata mea cu o expresie din care nu puteam deduce ce simte



 - Fumezi ?
 - Uneori. Nu ai plecat cu restul ?
 - Nu. E prea frig.

Vad cum imi vibreaza telefonul. Era Brooke :

 - Da. Ty, noi am gasit un local misto si o sa stam ceva...ceva mai mult. Poate chiar dimineata.E ok ?
 - Da, e totul ok. Distrati-va
 - Ce este ? ma intreaba curioasa
 - Au gasit un loc misto. O sa vina dimineata
 - A. Ok

Lydia pov.

Il vad cum se uita la mine intrebator:

 - Deci ?
 - Deci ce ?
 - Lydia, esti in camera mea. Deci ?
 - Nu are rost sa zic ca nu mint pentru ca stii deja ca nu e adevarat, dar ceea ce e adevarat e ca nu vreau sa te bagi in asta. Orice ar fi, e problema mea
 - De ce ?
 - Pentru ca nu e treaba ta. Esti un strain pentru mine. Abia te-am cunoscut, am tipat eu la el desi stiam ca o sa regret imediat pentru ca il vad cum vine spre mine nervos
 - De ce sunt un strain Lydia ? Ha ? De ce ? La dracu, puteai sa ramai, puteai sa spui ceva. Puteai sa spui ca vrei sa te astept. O faceam si pe asta
 - Nu am putut ramane ! am tipat eu
 - De ce ? Cariera ta pretioasa ? Ce ai facut in 4 luni, ai umplut scene ?
 - Am fost in spital ! Am zis eu fara sa ma gandesc

Il vad cum se uita socat si vine spre mine dar eu fug Imi iau geaca si ies afara, desigur, cu el dupa mine

 - Lydia, nu mai fugi !

 Fugeam cat ma tineau picoarele. Cum am putut sa ii spun ? De ce i-am zis ? Ce ii zic acum ? Il simt cum vine in spatele meu. Nu mai am putere sa alerg asa ca il simt ca ma prinde de brat si ma intoarce spre el

 - Lydia ! Cum adica in spital. Raspunde! se vedea ingrijorarea din ochii lui
 - Ty, te rog
 - La dracu, Lydia, nu te mai ascunde de mine
 - Am de mult caderile astea de calciu. A trebuit sa ma internez pentru niste analize mai complexe si un tratament mai bun. Nu e foarte grav, dar nu am zis nimanui pentru ca nu voiam sa se uite la mine ca la o bolnava
 - Lydia ! se apropie el de mine luandu-mi fata in maini. Sa nu mai ascunzi asa ceva de nimeni, de mine mai ales. Doamne, daca stiam veneam cu tine. Eram acolo. M-ai lasat sa cred ca un prost ca te gandeai doar la cariera ta
 - Nu stiam cat de grava e situatia. Nu voiam sa ma atasez de tine...sau tu de mine...
 - Imi pare rau, imi pare rau, imi spuse el mie luandu-ma in brate
 - Si mie imi pare rau. Iarta-ma
 - Este ok. Important e ca totul e bine. Te pot intreba ceva ?
 - Sigur
 - Iti place de Josh ?
 - Draguta intrebare avand in vedere ca tu esti cel cu care am un moment romantic in ploaie



sâmbătă, 15 septembrie 2012


Capitolul 5 - Nici ca mine, nici ca tine !

Lydia pov.

Pe drum nu ne-am spus nimic. Cand am ajuns am coborat imediat din masina incercand sa fiu euforica.
Ne-am montat corturile, am strans lemne pentru foc iar Josh a scos cateva sticle de vodka si tequila.Va trebui sa beau...treaza nu o sa am mare curaj.

  - Am o idee ! o aud pe Brooke
  - Hopa, ne e de bine, zise Josh si toti au inceput sa rada
  - Hai sa jucam adevar si provocare
  - Nu nu nu, am zis eu panicata
  - Haide, o sa fie distractiv
  - Caroline, adevar sau provocare ?
  - Aaa, provocare
  - Te provoc sa ne povestesti cum v-ati cunoscut, tu si Jake
  - Mda, trebuia sa aleg adevar. Pai eram la o petrecere si eram asa de beata...Am vrut sa cobor scarile si aproape era sa cad cand Jake m-a prins. Mi s-a parut ca seamana cu Bred Pitt asa ca i-am zis ca sunt Angelina Jolie, dar cu operatii estetice
  - Si mi-ai zis ca nu faci copii si nici nu infiezi, o completa Jake

Toata lumea era lesinata de ras. Doamne, se pare ca sa fi beata e un avantaj cateodata.

 - Eric, adevar sau provocare ?
 - Adevar
 - E adevarat ca ai fost indragostit de Lydia din clasa a 2-a pana cand ai terminat liceul ?
 - Vorbesti serios ? intreb eu razand. Eric, nu mi-ai zis niciodata
 - Erai domnisoara popularitate cu posetute si tocuri scumpe, ce puteam sa iti zic. Dar acum am bani si iti zic: Lydia, am fost indragostit de tine in liceu
 - Si in primara si in generala, spuse Brooke si toti am inceput sa radem iar
 - Lydia
 - Provocare
 - Te provoc sa ne zici ce ai facut 4 luni in New York.Atunci l-am vazut pe Ty cum se uita la mine
 - Am fost sa fac niste cursuri mai avansate, ca sa pot conduce o afacere de acasa...sa am timp pentru mine
 - Te-ai distrat ? Baieti, ceva ?  
 - Nu, munceam in fiecare zi. Mi-am luat o slujba...part-time.munceam non-stop. Nu aveam timp de altele. Toti se uitam mirati la mine
 - Ty
 - Adevar
 - Este adevarat ca te-ai dus dupa Lydia la aeroport ?
 - ...Da
 - De ce ?
 - Trebuia sa ii dau niste acte. O rugasem sa ma ajute cu ceva

Doamne, nu pot sa cred. Cum a putut sa minta asa.  Si cu mine aici. Simteam ca lacrimile voiau sa mi se scurga pe obraji, dar sa fiu a naibii daca o sa plang

 - Josh
 - Provocare
 - Te provoc ...sa....o saruti pe Lydia

La fix. Mersi Brooke. L-am vazut pe Josh cum se ridica si vine spre mine. S-a asezat in fata mea si s-a apropiat .Cand a ajuns cu buzele la cativa centimetri de ale mele l-am sarutat fara sa ma gandesc de doua ori. Mi-am pus mainile in jurul gatului sau iar el m-a apropiat mai mult de el.
Toti se uitau la noi ca la telenovele. Mai putin Ty care chiar parea indiferent.

 - Am o idee, baieti ! Hai sa le lasam pe fete sa barfeasca si noi sa ne jucam un voley, ceva, a propus  Eric
 - Ok, au zis toti si au plecat putin mai incolo
 - Lydia, ai mai slabit. Cam mult. Te simti bine ? imi spuse Caroline ingrijorata
 - Da, sunt bine, doar ca nu am mancat prea mult
 - Am cam ramas fara lemne, am duc sa il rog pe Jake sa mai aduca.
 - Nu, lasa. Ma duc eu
 - Singura ?
 - Da...am nevoie de o plimbare
 - Ok, striga daca e ceva si ia telefonul cu tine
 - E in buzunar

Ty pov.

Ne jucam cu mingia,cand le vedem pe fete venind spre noi...fara Lydia
 
 - Baieti, zise Brooke panicata
 - Ce e ?
 - Lydia e in padure...s-a ranit
 - Brooke, respira. ce face acolo ? o intreaba Eric
 - Nu mai aveam lemne si  a vrut sa se duca singura sa ia, zise Caroline
 - Si voi ati lasat-o ? la naiba, Caroline, am zis eu nervos si am fugit spre padure


Doamne, daca pateste ceva...

 - Lydiaaa. Lydiaaa, ma auzi ?
 - Ty, aici
 - Lydia, esti bine ? Esti ranita
 - La brat si cred ca mi-am luxat glezna...
 - Haide, te duc la cabana
 - Ty, doare
 - Stiu, stai linistita, o sa te faci bine, ii spun si o ridic in brate




O scot din padure si ii vad pe toti cum alearga spre noi

 - Eric, i-ai pe restul. Eu plec cu Lydia. Si-a scrintit glezna, are nevoie de spatiu
 - Ok, cum e ? e ok ?
 - Da,cred ca e speriata mai mult. Ne vedem la cabana
 - Da

Am asezat-o pe Lydia in masina si am pornit repede spre cabana. Cum am ajuns am dus-o in camera ei. Dupa ce am bandajat-o si le-am rugat pe fete sa o schimbe doar de pantaloni, ca sa nu se miste pansamentul.



 - Ty...
 - Da Lydia. Sunt aici
 - Multumesc...
 - Odihneste-te !


M-am trezit cam de dimineata, ingrijorat pentru Lydia. M-am indreptat spre camera ei, am deschis usa incet si am vazut ca doarme. M-am dus in bucatarie si am pregatit micul dejun pentru toti. Cand sa imi torn niste cafea o vad pe Caroline ca intra in bucatarie

  - Neata !
  - Neata ! cum ai dormit ?
  - Nu prea bine...am fost ingrijorata pentru Lydia
  - Da, stiu. Si eu, dar e bine. Isi va reveni
  - Ty...Imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa o las sa se duca singura...ar fi trebuit sa ma gandesc. Am fost asa de...
  - Caroline, opreste-te. Nu e vina ta. Lydia e incapatanata....cand vrea sa plece undeva, pleaca...Imi pare rau ca am tipat aseara la tine. Ma speriasem.
  - Chiar si asa. Ai avut dreptate
  - Hei, Lydia e bine. Nu trebuie sa ne mai gandim
  - Ok. Pot sa iau niste cafea ?
  - Sigur


Lydia pov.

M-am trezit cu o durere de cap. Doamne, ma dor toate oasele. Am observat ca eram imbracata cu o pereche de pantaloni scurti, cu camasa de ieri, dar cu bratul si piciorul bandajate.
Am coborat in bucatarie unde i-am auzit pe Caroline si Ty razand. Wow, a pregatit micul dejun

  - Oo, uite cine s-a trezit, imi zise Ty zambind
  - Neata. Neata Caroline !
  - Hei ! Cum te simti ?
  - Sunt bine. Pot merge
  - Chiar, cum ai reusit sa cazi ?
  - Cu multa grija, am zis amuzata si ei au inceput sa rada. Nu am fost atenta si m-am impedicat de o creanga mare, numai ca pe langa aia erau si altele mai mici
  - Scumpo, data vitoare anunta-ma si pe mine. Vin cu cortul, aduc si un echipament medical. Sau data viitoare imprumutam o ambulanta
  - Nu mai face misto de mine, am spus eu razand
 


- Mama, ce e cu rasetele astea, intreaba Jake, ducandu-se la Caroline sa o sarute. Dupa el au intrat si ceilalti
  - Deci, ce facem azi ? intreaba Brooke
  - Eu zic sa megem in padure, zise Ty razand
  - Taci, ii spun eu impingand-ul
  - Cum te simti, Lydia ?
  - Sunt bine. Mi-am revenit
  - Ne bucuram
  - Mai ales eu, spuse Ty. Trebuia sa te car toata ziua. Toti au inceput sa rada
  - Pai hai sa mancam si dupa vedem unde mergem. Cine a facut toate astea ?
  - Ty, spuse Caroline
  - Serios ? Frate, nu te muti la mine, il intreba in gluma Eric
  - Sigur, tu cumperi mancarea si eu o gatesc

joi, 19 iulie 2012

Capitolul 4 - Game on !


Lydia pov.

Ah, presimt ca va fi o vacanta lungaaa. E, ma voi distra cu siguranta. Conduceam de aproximativ o ora cand i-am vazut pe toti ca trag pe dreapta la o benzinarie. Buna idee. O sa fac plinul.
M-am dat jos din masina si m-am indreptat spre Eric.


  -Hei, ne-am oprit sa bagam benzina, imi zise el
  -Foarte bine. O sa ii fac si eu plinul ca sa nu am probleme, am zis eu in timp ce bagam benzina
  -Am o idee, o aud pe Brooke. Asta nu e a buna - Hai sa facem poze. Sa avem amintiri de pe drum

Am facut cu fiecare cate o poza...ups, am ajuns la Ty.

  - Hai Lydia, nu musc, imi spune el amuzat.
  -Stiu asta, spun eu impasibila.

Merg langa el si vad ca ma cuprinde cu bratele...ok, nimic iesit din comun...just friends. Cu o fractiune de secunda inainte de a face Brooke poza simt ca isi lipeste buzele de capul meu...ok. Asta a fost, vrea sa jucam dur, jucam dur.-Hei Josh, hai sa facem o poza.M-am dus si l-am luat in brate pupandu-l pe obraz in timpul pozei. L-am vazut pe Ty cum se intoarce cu spatele. Asta a cam mers.



Dupa ce am alimentat toti masinile si am facut poze, am mers spre cabana.Cand am ajuns acolo am fost foarte incantata. Era o casa cu un etaj decorata in stil rustic. Specific zonei.
Eric ne-a dus pe fiecare in camere. Mi-am despachetat si apoi m-am dus sa fac o baie.Am lasat cada sa se umple si m-am scufundat in apa fierbinte. Era atat de bine
Cand am iesit m-am speriat de moarte:

   -Ty, ce naiba ?
   -Te-am speriat ? scuze, nu am vrut, imi spune ironic
   -Nu ai auzit de batutul in usa ?
   -Am batut, dar nu mi-ai raspuns, asa ca am intrat
   -Daca eram dezbracata ?
   -De ce o spui de parca ar fi ceva rau ?
   -Ah, las-o balta. L-am vazut cum vine amenintator de aproape de mine. M-am dat in spate pana am simtit ca ma lipesc de perete.
   -Eric a propus sa iesim, m-a rugat sa te chem si pe tine.  Stai linistita, nu am venit sa te vad dezbracata, iesind din dus. Isi apropie putin buzele de ale mele si apoi iesi din camera.
   -Ah, imposibilule
 
Ty pov.

Hm...se lasa cam greu, dar o imblanzesc eu. Sunt curios de ce se ferea asa...nu ii era teama. Putea sa ma credea un psihopat sa sa tipe in timp ce ma dedea afara, dar nu a facut asta, chiar m-a lasat sa ma apropii de ea...si totusi se fereste. Doamne, ce fata complicata.

   -Deci, unde mergem ? intreb eu curios
   -Pai ne gandeam sa mergem in padure sa facem un foc de tabara.
   -Foarte tare, spuse Lydia. Avem vodka, nu ?
   -Normal, no o ratez niciodata, zise Josh
   -Daca sunt monstrii in padure ? o aud pe Caroline spunand
   -Usor little girl, nu suntem in Supernatural.Si in caz ca sunt monstrii, eu nu fac pe vanatorul
   -Desi Dean e chiar bun, zice Lydia- Hai, nu ma innebuni!
   -Nu-i asa ?
   -Ai grija, Caroline, il aud si pe Jake, care nu prea a vorbit pana acum.- Eu sunt prietenul tau
   -Stiu iubire, ii spune si il saruta
   -Lydia, tu poti merge cu Ty. Ca sa nu mai iei masina ta.
   -Da Lydia, hai cu mine, ii spun eu multumit
   - Ok
O vad cums se indreapta spre masina mea. II deschid usa, dar cand da sa intre o opresc
  -Stii ca nu va merge la infinit, nu ?
  -Ce sa mearga ?
  -Chestia asta...tu, incercand sa pari ca nu esti atrasa de mine.
  -Nu stiu despre ce vorbesti. Tot ce vreau e sa merg la un foc de tabara si sa ma imbat, probabil
  -Ok. Dar sa stii ca mereu poti gasi mai bine decat cauti.



Dupa ce i-am spus asta m-am urcat la volan si am pornit.
Super. Chiar m-a surprins azi la faza cu Josh. Ea chiar a crezut ca sunt gelos. Intentia  mea e de fapt sa o fac sa creada ca eu chair tin la ea si cand va vedea ca pe mine chiar ma ,,doare'' faptul ca se lasa greu si se da la alti baieti va ceda. Va crede ca a reusit sa ma faca sa o iubesc. Atunci ii voi arata ca nu ii merge...Game on, Lydia

Lydia pov.

Huh, focul asta de tabara e exact ce aveam nevoie. Un peisaj frumos si putina vodka il va face pe Ty sa creada ca sunt beata si sensibila. Voi juca putin teatru, dar cand va incerca sa se dea la mine il voi respinge. Va fi cu adevarat socat. Game on, Ty    





Personajele din excurise sunt:
Caroline si Jake - cuplu
Brooke
Eric
Josh
Ty
Lydia

sâmbătă, 23 iunie 2012


Capitolul 3 – Don’t play with my heart 

 Daca ar trebui sa alegi  intre viata si moarte ? Dar intre doi prieteni…sau poate iubire si cariera…ce ai alege ? Dar in ce situatie nu ai vrea sa fi sub nici o forma ?
   Nu eu hotarasc asta…se intampla pur si simplu.
Stau in avion si toate aceste ganduri imi zboara prin minte…ma intorc in L.A.. Nu imi pot scoate din cap ultima discutie cu Ty…nu cred ca a trecut vreo zi in care sa nu ma gandesc la el in astea 4 luni. In fine, din cate am vorbit cu Eric nu stie prea multe de el.
   Avionul meu a aterizat. Mi-am luat bagajele si m-am indreptat spre iesirea din aeroport. Cat am stat in New York, situatia mea financiara s-a imbunatatit. Nu ca as fi avut probleme,dar mai mult e mai bine (in cazul asta, nu generalizez). Cand am ajuns acasa, totul mi se parea …ca acasa. Imii era dor de L.A. O sa ies sa fac o plimbare…pe jos.
Meregeam si ma tot gandeam la Ty. Nu puteam sa il aleg in locul carierei mele, dar imi era foarte dor de el…in momentul asta as da orice sa il pot vedea. Obisnuiam sa trec pe langa personae si sa cred ca e el, dar nu era el…asa ca am incetat sa il mai ,,caut”. Mergeam pe o strada cand vad ca iese cineva dintr-o scara de bloc. Am continuat sa merg punandu-mi castile in urechi., dar mi-am oprit muzica pentru ca am auzit niste pasi care s-au oprit in spatele meu:

-         Lydia ?...,,el este’’ mi-am spus in gand
-         Wow, doamne, sa nu te recunosc. Tremuram incontrolabil, iar inima imi batea cu putere. Nu credeam vreodata poate avea un asemenea efect asupra mea.
-          Deci, presupun ca acum ne putem distra, nu ?
-         Poftim ?
-         Sa fim seriosi, Lydia…nu tii cont decat de cariera ta. E clar ca pe plan sentimental nu prea te implicit. Vrei numai distractie, spuse el in timp ce isi apropie fata de a mea
-         Da, pai e clar ca nici tu nu voiai altceva cand ai venit la aeroport, am spus eu iritata si apoi am plecat fara sa ma mai uit la reactia lui



Doamne, ce tupeu are sa imi zica asta. M-am si gandit ca proasta la el 4 luni. Aud ca imi suna telefonul:

-         Alo ?
-         Lydia, sunt eu, Eric…
-         Da Eric, buna !
-         Buna ! Voiam sa iti propun ceva.
-         Ia zi.
-         Ne gandeam sa mergem intr-o excursie. La munte daca e. Ce zici ?
-         Da, super. Chiar aveam nevoie. Cine mai vine ?
-         Pai : Josh, Brien, Luke, fetele…Ty…
-         Vine si Ty, ha ?
-         Da. Te superi ca l-am chemat ?
-         Nu, no problem. Cand plecam ?
-         Miercuri la 8. Sa fiti in fata la mine.
-         Perfect. Ne vedem atunci. Pa !
-         Pa !

Ai vrut distractie, vezi tu distractie. O sa fiu fata pe care o descriai tu, dar nu voi fi a ta.



Ty pov.

Mda, nu ma intereseaza ca am enervate-o, dar faptul ca nu a dat macar un telefon 4 luni de zile…pe moment, am fost hotarat sa o astept, dar in acest timp mi-am mai schimbat parerea. Tocmai am vorbit cu Eric. Mergem intr-o excursie la munte si se pare ca vine si Lydia. O sa ii arat acestei fete ce inseamna joaca. Sa vedem acum care pe care. Abia astept.

……………………………………………………………………………………………

Miercuri:

Am coborat din masina pentru a vorbi cu restul.

-         Deci ? Hawai, Paris…New York ? Spun eu apasat, uitandu-ma la Lydia
-         Mergem la cabana mea de la multe. Va tineti dupa mine, spuse Eric amuzat
-         Ok, am spus toti incantati

Mama, ce buna este Lydia azi. Ce o sa ma mai distrez vacanta asta.

Lydia pov..

Mama, ce glumet suntem astazi. Lasa ca vede el. Nu o sa stau sa ma ma consum toata excursia pentru el. O sa ma simt bine, dar o sa ii para rau ca m-a facut sa stau dupa el atata timp. Bine…adevarul e ca arata fabulos astazi. Si ochii aia albastrii…ok. Gata. Stop cadru.
Am pornit toti masinile. Am dat muzica la maxim si am apasat pe acceleratie. Abia astept sa ajungem